Categorie: Uncategorized

Afla cum se produce vinul de calitate superioara chiar de la profesionistii in domeniu.

LOREDO SRL este lider de piata pe segmentul mic si mijlociu de utilaje vinificatie , produse vinificatie si utilaje agricole. Cu o vechime de peste 20 de ani in furnizarea de utilaje vinificatie, ne-am inceput activitatea in cea mai mare regiune viticola a Romaniei si anume in Vrancea (sudul regiunii Moldova). Cu ajutorul experientei acumulate alaturi de clientii nostri, astazi va punem la dispozitie solutii profesioniste cat si tip hobby pentru obtinerea unui vin adevarat.

Gamele noastre de zdrobitoare cu desciorchinare permit zdrobirea si desciorchinarea completa a strugurilor, productivitatea lor indeplinind cerintele oricarui pasionat de vinificatie cat si a cramelor de prestigiu. In continuarea procesului de vinificatie si in functie de cantitatea de mustuiala obtinuta dupa zdrobire, va recomandam teascuri si prese hidraulice cu ajutorul carora puteti obtine un randament de pana la 65-70%.

 

Pentru fiecare tip de vin exista un proces de vinificatie special. Pentru obtinerea vinului rosu si a celui din soiuri aromate (Tamaioasa Romaneasaca sau Muscat Ottonel) este nevoie ca dupa desciorchinare sa se adauge enzime de extractie pe timpul macerarii si fermentarii. Aceste enzime vor extrage culoarea (la soiurile de struguri negri) si aromele din struguri. Totodata cu enzimele se vor adauga si drojdiile speciale si activatorul (hrana pentru drojdie). Dupa fermentatie urmeaza etapa de presare.

Procesul este asemanator si pentru vinul alb. Diferenta este ca la acesta se va adauga o enzima de limpezire dupa care va urma procesul de presare si eliminare a tescovinei (fara maceratie). Pentru fermentare va recomandam folosirea unei drojdii specifice soiului de struguri folosit. Pentru aceste operatiuni si pentru depozitarea vinului va oferim gama de cisterne de depozitare realizate din inox alimentar AISI304.

Cei 20 de ani de experienta si numeroase teste efectuate in laboratoare specializate ne-au oferit cunostintele necesare pentru a va putea recomanda o gama variata de drojdii, enzime, activatori si solutii de stabilizare a vinului.

Dupa primul pritoc si eliminarea sendimentelor se va folosi metabisulfit de potasiu sau dioxid de sulf in dozele stabilite de o analiza prealabila in laborator asupra vinului.

Dupa primul pritoc se face bentonizarea vinului. Bentonizarea are rolul de a limpezi vinul, bentonita fiind de fapt o argila ce nu modifica gustul vinului. Al doilea pritoc consta in eliminarea depozitului obtinut in urma bentonizarii. Dupa al doilea pritoc urmeaza stabilizarea proteica a vinului.

Inainte de imbuteliere vinul se filtreaza cu ajutorul filtrului pentru vin si a placilor filtrante. Filtrul pentru vin impreuna cu placile filtrante din carton alimentar retin impuritatile din vin, dandu-i acestuia limpezime, fara sa afecteze gustul sau culoarea. In functie de gradul de impuritati din vin puteti incepe cu o filtrare grosiera, apoi medie, fina si la final sterila. Daca dupa filtrarea grosiera observati ca vinul este limpede si nu mai prezinta impuritati puteti trece la filtrarea fina si apoi sterila.

Imbutelierea vinului este etapa finala a procesului de vinificatie si va sfatuim sa nu o neglijati. Modul in care veti pastra vinul este foarte important pentru conservarea calitatii acestuia. De aceea, pe langa solutia clasica de imbuteliere la sticla, LOREDO SRL va pune la dispozitie un sistem inovator ce elima riscul oxidarii vinului dupa deschidere. Este vorba despre sistemul de imbuteliere Bag-in-Box. Acest sistem format dintr-un aparat de imbuteliere, pungi si cutii Bag-in-Box, nu ofera doar un aspect special vinului ci il si protejeaza de oxidare o data ce cutia este deschisa.

Acum poti sa le povestesti si prietenilor tai cum se produce vinul de calitate superioara.

Pe langa calitatea strugurilor, secretul unui vin cu adevarat de calitate consta in alegerea utilajelor si a produselor folosite, de aceea noi va vom oferi intotdeauna solutiile de care aveti nevoie. Loredo. Cultivam tehnologie!

Taierea si Legarea Vitei de Vie – Unde plantam vita de vie?

Taierea si legarea vitei de vie sunt cele mai importante operatiuni de intretinere si asigurare a recoltei. Dar mai intai sa vedem ce locuri sunt ideale pentru plantarea butucilor. Pentru ca productia de struguri sa fie la maxima trebuie sa avem in vedere doi factori: lumina si caldura. Locul in care doriti sa plantati butucul trebuie sa fie cat mai mult timp insorit in cursul zilei, aceste zone sunt: sud, sud-vest, sau sud-est.

Un alt factor pe care trebuie sa-l aveti in vedere este distanta dintre butuci. Distanta de plantare trebuie sa fie de cel putin jumatate de metru pentru a permite circulatia aerului. Furnizandu-i aceste conditii butucului, acesta va beneficia de o cantitate maxima de caldura, iar maturizarea strugurilor se va face mai devreme fiind mai puternic colorati si dulci.

Este de evitat plantarea vitei de vie in apropierea pomilor sau in zonele umbroase. In acelasi timp trebuie sa avem in vedere ca prin plantarea vitei de vie sa se infrumuseteze curtea, vita de vie sa se integreze armonios in aspectul general al curtii.

Taierea si Legarea Vitei de Vie

Lucrarile de toaletare a vitei de vie se face primavara timpuriu, inainte de deschiderea mugurilor (pornirea vegetatiei). Pentru vita de vie tip bolta si pergola se face o taiere scurta lasand verigi de rod alcatuite din cepi la 1-2 ochi si cordite la 4-5 ochi viabili, iar productia poate ajunge la peste o suta de ochi la un butuc viguros si bine sustinut de ingrasaminte.

Deoarece prin taiere butucul de vie este direct afectat, este necesar ca aceste lucrari sa fie facute de cei care cunosc aspectele biologice ale soiurilor respective, conditiile de mediu si principiile pe care se prijina taiera. soiurilor, condițiile de mediu și bineînțeles principiile pe care se sprijină tăierea.

Ce trebuie sa aveti in vedere inaintea taierii vitei de vie:

Probabil ai auzit frecvent acesti termeni. Taierea in uscat este efectuata in perioada de repaus vegetativ, iar taierea in verde se face in timpul perioadei de vegetatie, in cazuri extreme cand planta este afectata de anumiti factori.

Perioada cea mai potrivita pentru taierea vitei de vie in uscat este de la sfarsitul lunii februarie, pana la inceputul lunii aprilie.

Scopul taierii la vita de vie

1. Taierea de formare – Se face in al doilea an de la plantarea butucului, incepand cu luna februarie pana in aprilie. Prin aceste taieri se urmareste corectarea nivelului vitei de vie (joasa, inalta sau mijlocie).

2. Taierea de rodire – Se face in al 4-lea an de la plantare si are in vedere scopul de a echilibra modalitatea de crestere cu productia dorita. De asemenea, taierile de rodire ajuta la obtinerea unei recolte mult mai calitative.

3. Taierea la vita de vie – se poate aplica si in cazuri speciale in care planta este afectata de factori fizici sau climatici (inghet, grindina).

Alegerea sistemului de taiere

Alegerea sistemului de taiere este influentata de lungimea elementelor lemnoase existente pe butuc:

– Coarda – ramificatie lemnoasa a tulpinii, caracterizata de varsta si dimensiuni specifice (coardele lungi pot ajunge pana la 20 ochi).

– Cordita – element de productie, de dimensiuni mai mici ca ale coardei (cel mult 7 ochi lungime)

– Cepi – elemente lemnoase de mici dimensiuni, rezultate din taierea coardelor (cel mult 4 ochi). Aceste elemente indeplinesc diferite functii, pot fi de rezerva, de inlocuire sau chiar si de rod.

– Veriga de rod – cuplu alcatuit din cep+coarda.

• Sistemul de taiere scurt – potrivit pentru soiuri precum Feteasca Alba, Regala, Galbena

Element de productie– cepul de rod (cel mult 3 ochi), cel mult 10 elemente.

• Sistemul de taiere inalt

Element de productie – coarda de rod (8-16 ochi)

• Sistemul de taiere semiinalt – imbinarea celor doua sisteme (scurt si inalt) fapt pentru care este cel mai raspandit sistem de taiere.

De avut in vedere inaintea taierii

Avand in vedere caracteristicile soiului de vita de vie detinut, primul pas premergator taierii este verificarea viabilitatii ochilor. Aceasta verificare se face verificand diferite zone ale vitei de vie, ochii sanatosi sunt cei care au o culoare verde in sectiune, iar cei afectati sunt cei care au o culoare maronie. Secretul unei taieri corecte consta si in folosirea unor instrumente potrivite, ascutite si dezinfectate.

Legarea vitei de vie

Dupa ce ati terminat taierea, urmatoarea etapa este de legare a coardelor. Va recomandam sa nu intarziati legarea vitei de vie pentru ca doar in aceasta perioada elasticitatea coardelor iti vor permite sa legi in directia pe care o doresti. Scopul legarii coardelor este de a furniza vitei de vie conditiile ideale de dezvoltare a lastarilor, astfel incat sa aveti un butuc sanatos si o recolta cat mai bogata.

Uneltele necesare legarii vitei de vie sunt:

Foarfeca tip Nicovala – este folosit pentru taierea crengilor mai groase (cu diametrul de pana la 25mm)

Foarfeca pentru vie – clasicul foarfece cu arc ce va poate ajuta la taierea viei sau a crengilor cu diametrul de pana la 15 mm

Legatrice (cu banda) – este o unealta perfecta pentru cei ce au o suprafata intinsa de vita de vie. Aceasta foloseste un sistem simplu de prindere bazate pe banda speciala si capse cu ajutorul carora veti putea sa legati coardele intr-un timp foarte scurt

Rafie – legarea cu ajutorul firului de rafie este ideala pentru cei ce au o suprafata mica de vita de vie

Cleste de legat cu sarma-hartie – acest sistem de legare este unul sigur (nu riscati ca legatura sa se dezlege) si va ajuta sa economisiti timp

Tub de legat (2-3mm) – permite dezvoltarea coardei fara a o strange in timpul cresterii

Afla de la echipa Loredo despre taierile de primavara si cum se face altoirea la pomi fructiferi. Taierile de primavara si altoirea pomilor fructiferi reprezinta lucrari esentiale in plantatiile de pomi fructiferi. Acestea sunt   absolut necesare pentru o productie de calitate si pentru sanatatea copacului. Taierea sau toaletarea copacilor este o lucrare obligatorie ce are ca scop buna crestere a copacului si valorificarea acestuia. Orice pomicultor ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele informatii inainte de a se apuca de taierea sau altoirea pomilor din gradina sau livada.

Tairea in Uscat la Pomii Fructiferi

Taierea in uscat la pomii fructiferi presupune scurtarea sau chiar indepartarea unor ramuri. Toaletarea acestor pomi se realizeaza in fiecare an si poate avea obiective diverse – taieri de formare, taieri de regenerare, cat si taieri de rodire. Taierea se realizeaza cu o foarfeca de gradina sau un fierastrau pentru pomicultura, a unor parti verzi sau lemnoase ale pomilor, sau chiar prin taierea unei ramuri in totalitate. Odată rarite ramurile, lumina poate ajunge mai usor la muguri si determina o dezvoltare mai viguroasa a fructelor.

Toaletarea pomilor fructiferi ajuta ca pomul sa se regenereze. Taierile pomilor fructiferi se realizeaza si pentru ca planta sa se regenereze. Indepartarea lastarilor batrani face ca resursele copacului sa mearga doar la lastarii tineri. Un alt efect pozitiv este inlaturarea riscului de imbolnavire a copacului si de a corecta pozitia ramurilor.

Perioadele de taiere

Aceasta curatare se face de cele mai multe ori primavara devreme si toamna, in perioada de repaus vegetativ si nu trebuie sub nicio formă omisa. Indiferent daca vorbim despre copacii din gradina sau cei din livada, acestia trebuie curatati pentru a putea realiza o productie ridicata si de calitate. Daca sunt executate prea devreme, taierile pot sensibiliza pomii si ii pot face mai vulnerabili la frig. Iar daca taierea se face prea timpuriu, exista riscul de copromotirere a intregii livezi. Ca punct de reper, taierea se face inaintea desfacerii mugurelui pentru ca altfel riscam ca mugurii sa cada in timpul operatiunilor de taiere.

Unelte recomandate:

Foarfec tip nicovala – Este folosit pentru taierea crengilor mai groase (cu diametrul de pana la 25mm)

Foarfec telescopic – Este folosit pentru taierea crengilor cu o grosime de peste 25mm

Fierastrau briceag – Folosit pentru crengile groase ce nu pot fi taiate cu foarfecul telescopic

Foarfec cu prelungitor – Acest foarfec special prevazut cu prelungitor va ajuta sa ajungeti la crengile inalte fara a fi nevoie de a va urca in copac

Pe toate plus multe altele le gasiti in magazinele noastre din Focsani, Adjud, Odobesti, Panciu sau online pe www.fermier.ro.

Altoirea la pomi fructiferi

Altoirea pomilor este procedura prin care se imbina in mod artificial portiuni dintr-o planta, cu o alta planta, de specie inferioara, pentru ca aceasta din urma sa preia calitatile celei dintai si este una dintre cele mai importante operatiuni realizate intr-o livada. Principalul scop este inmultirea vegetativa a pomilor, dar portaltoiul aduce si alte beneficii, cum ar fi cresterea rezistentei plantei la boli sau la seceta si inghet.

Metode de altoire

Calendarul altoirii pomilor fructiferi include doua sezoane: primavara (martie-mai) si vara-toamna (iulie-septembrie). In functie de perioada, altoirea se realizeaza in diferite moduri. Iata care sunt principalele tehnici folosite

1. Altoirea in despicatura

Este cea mai simpla si utilizata metoda avand avantajul ca poate fi realizata oricand in timpul primaverii. (de la sfarsitul lui februarie pana la finalul lui aprilie). Altoirea prin despicatura asigura recuperarea rapida a pomilor si permite altoirea mai multor soiuri de pomi fructiferi.

2. Altoirea in T cu mugure dormind

Mai este cunoscuta si ca altoire prin oculatie, realizata in perioada 15 iulie – 15 septembrie,. La fel ca altorirea prin despicatura, reprezinta o metoda eficienta si des intalnita in randul pomicultorilor. Ea se realizeaza in plin sezon vegetativ, similar metodei mai sus amintite, taietura in scoarta portaltoiului realizandu-se de aceasta data in forma literei T. Una dintre variantele folosite este asa-numita altoire in ochi dormind, care poate fi aplicata si la specii ca lamaiul, trandafirul sau liliacul.

3. Altoirea sub coaja, in forma de L

Aceasta metoda presupune taierea (nu despicarea) altoiului si a portaltoiului intr-un stil similar, in asa fel incat acestea sa poata fi prinse impreuna. La final, pentru sigilarea ranilor, grefa astfel creata este acoperita cu banda de altoit si mastic de altoire.

4. Altoirea sub scoarta

Altoirea sub scoarta este una dintre cele mai simple metode de inmultire vegetativa, intregul procedeu plecand de la realizarea unei grefe in scoarta pomilor.

Etapele altoirii pomilor

Altoirea pomilor se realizeaza dupa o schema precisa, care include urmatoarele etape:

Pregatirea portaltoiului

Se folosesc doar ramure ce au diametrul de maxim 6 cm. Aceasta va fi scurtata printr-o taietura precisa, rana rezultata avand nevoie de netezire cu ajutorul unui cutit speical, folosit in viticultura si pomicultura. Capatul netezit se despica la jumatate, la o adancime de aproximativ 5-6 cm, iar in mijlocul taieturii se introduce o pana de lemn.

Pregatirea altoiului

Lastarii alesi pentru altoire trebuie sa provina de la copaci sanatosi. Acestia se cioplesc la baza, in forma de pana, taieturile fiind aplicate cu 1 cm mai sus fata de mugure. Taietura se realizeaza cat mai precis si curat, cu ajutorul unui briceag.

 

Altoirea

Penele de altoi se introduc in despicatura portaltoiului, avand grija ca mugurii sa ramana in exterior. Spatiul ramal liber se acopera cu mastic si se infasoara cu banda pentru altoit pentru a asigura vindecarea si a preveni infectarea plantei.

Unelte recomandate:

Foarfece de altoit – Detine un tais foarte ascutit cu ajutorul cu care puteti sectiona dintr-o singura miscare, fara a fi vatama planta.

Mastic pentru altoit – Este folosit pentru cicatrizarea rapida si previne infectarea zonei si oxidarea

Banda de altoit – Este perfecta pentru bandajarea grefei. Aceasta are proprietati autoadezive atunci cand este intinsa. Banda are continut ridicat de ceara ceea ce previne uscarea si da voie aerului sa patrunda.

Briceag de altoit – Este o unealta usor manevrabila cu care puteti face incizii de precizie pentru altoire.

Echipa Loredo va sta la dispozitie pentru orice fel de informatii legate de altoirea la pomi fructiferi, si nu numai. Va pune la dispozitie atat in magazinul Loredo, cat si in magazinul Fermier, unelte necesare pentru o recolta si productie de succes.

Dupa o toamna cu multa munca, in care ne-am ingrijit de fermentarea, filtrarea si stabilizarea vinului, e timpul sa ne gandim si la imbuteliere.

Cu siguranta vrem sa ne asiguram ca productia noastra de vin va fi pastrata in conditii optime, pentru un timp indelungat.

Cum stim ca vinul este gata de imbuteliere?

Un vin gata de imbuteliat este limpede, stabilizat si sanatos, avand toate caracteristicile asteptate in materie de concentratie alcoolica, aciditate, continut de SO2, continut microbiologic, gust, miros si culoare.

Inainte de imbuteliere, vinul trece prin trei etape de pritoc:

• tragerea de pe drojdie;
• bentonizarea si tragerea vinului de pe bentonita;
• filtrarea cu placi filtrante.

Despre etapa filtrarii si stabilizarii vinului, gasiti informatiile esentiale in articolul anterior.

Vinul alb si rose se filtreaza steril, in una sau mai multe filtrari, in functie de incarcatura. Filtrarea sterila prin placi cu pori extrem de fini ne asigura eliminarea tuturor particulelelor de drojidie.

Vinul rosu parcurge aceleasi etape de pritoc, insa nu i se recomanda filtrarea sterila, pentru a nu pierde din culoarea dorita.

Iata solutiile de imbuteliere pe care le aveti la dispozitie.

Imbutelierea vinului in sticle

Este considerata standardul, gratie aspectului elegant, dar si pentru ca permite invechirea vinului la potentialul sau maxim. In acelasi timp, sticlele au atuul de a permite oricand evaluarea vizuala a vinului, sunt igienice, pastreaza intacte calitatile vinului si permit personalizarea cu ajutorul etichetelor.

Este indicat sa folositi sticle transparente pentru vinul alb si rose si colorate, pentru vinul rosu.

Cum procedati?

• Pregatiti sticlele – spalati-le bine cu apa dedurizata si dezinfectati-le cu solutie de SO2.
• Umpleti sticlele cu un pistol dozator. Lasati un spatiu de 10-15 mm de la suprafata vinului la nivelul dopului.
• Montati dopul cu ajutorul dopuitorului, cat mai repede dupa ce ati umplut sticla, pentru a evita oxidarea. Dopurile de pluta sunt ideale, pentru ca realizeaza o inchidere etansa si contribuie in timp la buchetul vinului.
• Montati capisonul din plastic termocontractabil si eticheta vinului.

Daca doriti sa pastrati cat mai mult vinul pe raft, va recomandam sa utilizati dopuri de calitate, din pluta colmatata, cu capete netede, neporoase.

Dupa imbuteliere, pastrati cateva ore sticla in pozitie verticala, pentru ca dopul sa se muleze perfect in sticla si sa o inchida etans.

Apoi, sticlele vor fi depozitate orizontal, pentru ca vinul sa fie in permanent contact cu dopul – previnindu-se astfel uscarea dopului si patrunderea aerului in sticla.

Important: Realizati procesul de imbuteliere intr-un mediu cat mai steril si igienic.

Imbutelierea vinului in sistem bag-in-box

In functie de cantitatea de vin pe care o aveti de imbuteliat, puteti opta pentru diverse dispozitive bag-in-box. O masina bag-in-box semiautomata sau automata va poate scurta semnificativ timpul necesar umplerii pungilor. Acestea au o capacitate de umplere ce variaza intre 2-30L, in functie de pungile de imbuteliere intrebuintate si pot fi folosite atat la imbutelierea vinului cat si la imbutelierea sucului.

Inca un avantaj al acestui sistem este acela ca vinul nu oxideaza dupa ce desfacem punga. Pe masura ce vinul se termina, punga se strange si impedica patrunderea aerului.

De ce aveti nevoie pentru procesul de imbuteliere?

• pistol dozator racordat la o pompa electrica ce realizeaza tranzavarea vinului;
• furtun;
• pungi etanse speciale, prevazute cu robinet;
• suport pentru fixarea pungilor;
• cutii speciale de carton, pentru ambalarea practica a pungilor.

Asadar, imbutelierea corecta a vinului va garanteaza ca vinul dumneavoastra isi va pastra calitatile cu trecerea timpului. Alegerea unui procedeu de imbuteliere sau a altuia va depinde de bugetul disponibil, precum si de obiceiurile de consum.

Mult spor!

Echipa Loredo

Filtrarea Vinului

Afla despre filtrarea vinului de la Loredo, lider de piata pe segmentul mic si mijlociu de utilaje vinificatie , produse vinificatie si utilaje agricole.

De la recolta si pana la momentul in care turnam cu bucurie in pahar un vin bun si cristalin pare a fi o cale lunga, insa nu trebuie sa fie neaparat asa.

Locul „tulburelului” este in folclor si in povestile de altadata. Astazi, limpezimea vinului nu este facultativa: ea reprezinta un atribut de baza, care ne vorbeste despre maturitarea vinului si calitatea acestuia.

Pentru a nu prelungi procesul de decantare pana la toamna viitoare, specialistii recomanda sa intervenim cu produse speciale de limpezire.

In continuare, vom afla mai multe despre aceasta etapa – a filtrarii si stabilizarii vinului, in functie de culoarea acestuia.

Care sunt mijloacele de limpezire si stabilizare ale vinului?

Bentonizarea este solutia cea mai eficienta si recomandata pentru limpezirea si stabilizarea vinului.

Bentonita este o substanta de origine naturala ce isi mareste volumul si actioneaza in mod electrostatic, pentru a atrage si a absorbi particulele aflate in suspensie in vinul tulbure si a favoriza depunerea lor la fundul vasului.

Limpezirea necesita 75-150 g de bentonita la fiecare 100 litri de vin.

In acelasi timp, bentonita sta la baza stabilizarii vinurilor albe si rose, impiedicand casarea lor, gratie proprietatilor sale deproteinizante.

Pentru a stabiliza corect vinul, recomandarea Fermier.ro este sa realizati mai intai analize de laborator, pentru a determina daca veti folosi sau nu anumite produse de stabilizare.

Cum stabilizam vinurile albe si vinurile rose?

Procedeul de stabilizare se initiaza dupa ce ati tras vinul de pe drojdie, la scurt timp dupa ce fermentatia alcoolica s-a incheiat.

Stabilizarea cuprinde 4 etape:

• Adaugarea dioxidului de sulf, in cazul in care nu a fost adaugat in must, in dozele recomandate pe ambalaj, pentru a preveni oxidarea si a stabiliza culoarea, aroma si gustul vinului.
• Bentonizarea – adaugati bentonita in proportia indicata mai sus.

Bentonita se prepara amestecand-o cu apa (in proportie de 10%) pana se omogenizeaza bine. Apoi se lasa deoparte timp de 24 de ore, se omogenizeaza, se filtreaza de impuritati si de cocoloase si abia apoi se va adauga in vin, amestecand energic.

Tratamentul de limpezire isi atinge eficienta in 2-5 zile , dupa caz.

• Tragerea vinului de pe bentonita – Dupa 3-5 zile, trageti vinul de pe depozitul de bentonita. Se recomanda trimiterea unor probe la laborator pentru analize si, in functie de rezultat, se decide daca este nevoie sa interveniti si cu alte produse de stabilizare.
• Filtrarea vinului, pe care o veti realiza prin intermediul unui filtru cu placi.

Acest ultim pas nu doar ca asigura un aspect desavarsit al vinului, dar elimina si restul de microorganisme, drojdii si alte sedimente din vin.

Cum stabilizam vinurile rosii?

Si vinurile rosii necesita „ajutor” pentru a le impiedica oxidarea si a le stabiliza corect.

Pasii de stabilizare ai vinului rosu includ adaugarea dioxidului de sulf si filtrarea cu placi, ca si in cazul vinurilor albe si al vinurilor rose. In masura in care obiectivul dumneavoastra este sa obtineti un vin rosu deschis si foarte clar, va recomandam sa folositi si bentonita, insa in doze mai mici (maximum 40 g /100 litri vin).

Sfat: Testele de laborator va pot fi de folos pentru a calcula cantitatea optima de bentonita pentru stabilizarea unui vin rosu.

Asadar, dupa ce am incheiat etapa fermentatiei alcoolice, intervenia cu bentonita este absolut necesara pentru a obtine un vin si limpede. Bentonizarea este necostisitoare, este usor de realizat de oricine si este foarte eficace, grabind simtitor imbutelierea vinului.

Trebuie sa mai stiti si ca bentonita nu intervine deloc asupra gustului sau aromei vinului, asadar aveti numai de castigat.

Mult succes!

Afla despre drojdii si enzime si de ce avem nevoie de ele de la Loredo, lider de piata pe segmentul mic si mijlociu de utilaje vinificatie , produse vinificatie si utilaje agricole.

Continuam incursiunea noastra in culisele vinificarii cu un „episod” despre macerarea strugurilor si fermentatia alcoolica.

Inca din ziua culesului si a zdrobirii, roadele viei isi incep firesc transformarea si parcurg un drum lung pana la licoarea mult apreciata din pahar. Acest drum nu este supus insa intamplarii. Priceperea viticultorului este completata de inovatiile actuale, care transforma vinificatia intr-un proces perfect controlat.

Vorbim aici despre drojdii si enzime selectionate, ce favorizeaza un randament ridicat al productiei, o fermentare mai rapida a mustului si un produs finit de inalta calitate.

Vom vedea in continuare ce rol au aceste substante in obtinerea unui vin bun si cum trebuie sa le folosim.

Ce sunt enzimele si cum ne pot ajuta in procesul de macerare ?

Rolul enzimelor este cunoscut din vremuri stravechi, insa a fost cercetat abia mult mai tarziu.
Astazi, aceste substante de natura proteica – in fapt, se gasesc pe rafturile magazinelor de specialitate si sunt folosite drept catalizator de reactie in procesul de vinificatie.

Este important de stiut ca enzimele sunt produse naturale, nu contin organisme modificate genetic (OMG), fiind obtinute prin prelucrarea unor culturi de mucegai.

Enzimele sustin procesele care au loc in mod natural in etapa de macerare. Acestea actioneaza
pe mai multe directii:

• enzime pentru limpezire

Se folosesc in special la vinurile albe, dar si la rosé-uri, pentru a reduce vascozitatea mustului si a grabi clarificarea acestuia.

O vascozitate mai mica a mustului se traduce printr-un randament mai bun la presare – mai mult must ravac, care va fi presat si filtrat mai usor. Enzimele pentru limpezire se pot folosi si ca tratament, in cazul strugurilor afectati de mucegai.

 

• enzime pentru extragerea aromei

Si acestea sunt destinate tot strugurilor albi. Acest tip de enzima are o actiune dubla: pe de o parte, ajuta la limpezirea mustului, pe de alta, faciliteaza extragerea din pielita boabei de strugure a aromelor specifice soiului, ajutand la obtinerea unui vin mai parfumat. Nu ne putem lipsi de enzimele de aroma atunci cand lucram la obtinerea unor vinuri renumite pentru buchet!

 

• enzime pentru extragerea culorii

Sunt destinate strugurilor rosii, actionand in profunzime la nivelul pielitei boabei de strugure. Enzima extrage culoarea, taninii (responsabili pentru stabilitatea culorii), dar si aroma si in acelasi timp creste randamentul la presare.

Astfel rezulta un must rosu mai clar, mai usor de filtrat, cu o aroma distinctiva si un gust complex.

 

Cum se aplica si se prepara enzimele?

Luati in calcul adaugarea enzimelor de extractie sau de limpezire inca din ziua zdrobirii strugurilor, pentru a beneficia de potentialul maxim; le puteti adauga insa si direct la presare.

Temperatura optima de aplicare a enzimelor se situeaza intre 5 si 65 de grade Celsius.

Dozati cantitatea recomandata de producator (inscrisa pe ambalaj) pentru 100 kg de struguri zdrobiti/100 litri de must si dizolvati-o in 10 parti apa. Veti administra amestecul direct.

Important: Va recomandam sa nu administrati enzimele in acelasi timp cu dioxidul de sulf si nici in asociere cu bentonite, care inhiba actiunea primelor.

Sfat: Daca ati desfacut un pachet de enzime si nu ati utilizat intreaga cantitate, pastrati restul la loc racoros pentru o perioada limitata de timp.

Fermentatia – de ce sa intervenim cu drojdii selectionate

Drojdiile sunt cele care transforma mustul in vin, prin actiunea aspura zaharurilor.

Ca un element de curiozitate: desi de vin se bucurau si anticii, modul in care sucul de struguri devine alcoolizat a fost lamurit abia in 1815, de care chimistul francez Joseph Louis Gay-Lussac. Ulterior, Louis Pasteur a fost cel care a descoperit ca drojdiile sunt cele care fac o solutie de zahar sa fermenteze.

Asadar, fermentatia se intampla in mod firesc, gratie drojdiilor prezente deja in must, insa acest proces natural este influentabil.

Vorbim despre situatiile in care temperaturile scazute incetinesc, prelungesc fermentatia sau chiar o opresc mai repede decat este cazul, determinand aparitia unor defecte de culoare, gust, miros si concentratie alcoolica. Putem contracara aceste efecte prin adaugarea de drojdii selectionate – acestea pot accelera sau chiar reporni fermentatia alcoolica.

Adaugand drojdii de cultura inseamna, de fapt, sa realizam o fermentatie controlata si sa inlaturam incertitudinea: sa obtinem un randament bun, sa stim cat va dura vinificatia si sa avem garantia ca vom obtine un vin la parametrii doriti.

Alte avantaje ce merita mentionate:

• un must la care s-au adaugat drojdii selectionate fermenteaza mai repede, uniform si complet;
  drojdiile valorifica la maximum potentialul alcoolic al vinurilor, prin comparatie cu fermentatia spontana;
• este favorizata dezvoltarea aromelor specifice soiului de struguri;
• exista diverse sortimente de drojdii de cultura, care pot actiona intr-o gama foarte variata de temperaturi;
• sunt inlaturate microorganismele daunatoare din must.

Important: Nu administrati dioxid de sulf in timpul procesului de fermentatie!

Daca nu ati facut asta inainte ca mustul sa inceapa sa fiarba, asteptati pana cand fermentatia tumultoasa s-a incheiat.

Cum alegem drojdiile selectionate si cum le aplicam?

Producatorii vin cu o gama variata de drojdii, fiecare cu o fisa tehnica proprie. Alegerea drojdiei selectionate potrivite depinde de:

• culoarea strugurilor;
• particularitatile de soi si aroma;
• potentialul alcoolic;
• temperatura de vinificatie;
• obiectivul particular – daca dorim sa fermentam, sa reluam o fermentatie sponana care a stagnat sau sa refermentam un must.

Drojdiile de cultura sunt in stare granulata si necesita sa fie rehidratate pentru a putea fi adaugate in must. Se dozeaza intre 20 – 40 g la 100 litri must, in functie de tipul si de starea strugurilor.

Un pachet de 500 g (suficient pentru aprox. 2500 litri de must) se amesteca cu 5 litri de apa calda (35 – 40 grade Celsius) cu adaos 1 – 2 % de zahar si se lasa timp de 15 de minute, pentru a se forma maiaua.

Atentie! Evitati socul termic, prin incorporarea treptata a amestecului de drojdie in masa mustului. Daca intre must si maia este o diferenta mai mare de 10 grade Celsius, drojdiile se inactiveaza.

Cum procedati:

Luati o cantitate echivalenta de must si incalziti-o, astfel incat sa aiba cu 8-9 grade Celsius mai putin decat maiaua si amestecati. Repetati procedeul si incorporati treptat amestecul de drojdie in must.

Un ajutor in plus

Imediat dupa ce ati administrat maiaua, va recomandam sa adaugati si un activator de fermentatie (Loredo.ro recomanda Vinovit). Acesta „hraneste” drojdiile, favorizandu-le inmultirea si dezvoltarea intr-un mod controlat. Primind nutrientii din activator, drojdiile nu vor „atenta” asupra nutrientilor din componenta naturala a vinului.

De retinut

Asa cum am vazut, activatorul de fermentatie, alaturi de drojdii si enzime fac diferenta dintre o vinificatie spontana, supusa riscului si una profesionista, controlata.

Enzimele ne permit sa obtinem o cantitate mai mare de must, grabesc limpezirea si ajuta la filtrarea vinului, elibereaza potentialul aromatic din struguri si pot intensifica culoarea vinului.

De exemplu, un vin rosu isi va potenta nuanta rubinie.

Drojdiile ne ofera avantajul unei fermentatii controlate, indiferent de conditiile meteo si implicit, certitudinea unui vin sanatos si asezat. Totodata, pot servi in cazul fermentatiilor dificile sau atipice, echilibrand efectele altor elemente chimice.

De exemplu, in cazul in care via in cauza a fost tratata pe parcursul cresterii.

Activatorul de fermentatie sustine multiplicarea si actiunea drojdiei si astfel ii mareste performanta.

Sunt produse cu un cost mic, daca ne uitam la cantitatea redusa necesara pentru fiecare litru de must si la efectele mari asupra randamentului si a calitatii.

Sunt fara indoiala la indemana oricarui viticultor, indiferent de experienta anterioara sau de marimea podgoriei sale, fie ca produce pentru vanzare sau strict pentru consumul propriu.

Pentru mai multe informatii despre drojdii si enzime nu ezitati sa contactati echipa Loredo.

Spor la treaba!

Afla cand si cum se culeg strugurii, de la echipa Loredo, lider de piata pe segmentul mic si mijlociu de utilaje vinificatie , produse vinificatie si utilaje agricole.

A sosit si vremea mult asteptata a recoltei, momentul in care, speram cu totii, munca in vie de peste an este rasplatita cu o productie sanatoasa ce va asigura un vin de cea mai buna calitate.

Foarte multa vreme culesul la vie a fost privit ca pe un prilej de reuniune de familie si prin urmare, stabilit dupa metode empirice.

Sarbatorile religioase, fazele lunii, culoarea semintelor din bobul de strugure, caderea frunzelor de vita sau pozitia coardelor au fost in trecut considerate criterii in functie de care viticultorii alegeau momentul prielnic pentru recolta.

Astazi, din fericire, cercetarea si tehnica ne ofera raspunsurile corecte si avantajul unor instrumente moderne, cu care putem sa determinam precis cand este perioada potrivita de recoltare a strugurilor.

Mai mult decat a reprezenta o data in calendar, aceasta este data de maturitatea fiziologica a boabelor si de cantitatea de zahar continuta, reflectandu-se direct in calitatea vinului.

De ce este important sa culegem strugurii la momentul potrivit?

In procesul de coacere, bobul de strugure acumuleaza materii zaharoase, pierde din aciditate si acumuleaza o serie de substante care ii vor da amprenta distinctiva.

Exista 3 etape in acest parcurs: parga, maturarea si supramaturarea.

Parga debuteaza cu schimbarea aspectului si compozitiei bobului si dureaza intre 10-20 de zile. in functie de soi, strugurii pot intra in parga incepand de la mijlocul lunii iulie si pana la mijlocul lui august.
Maturarea este marcata de marirea bobului, cu acumularea accelerata a zaharului si scaderea aciditatii.
Dupa sedimentarea valorii maxime a zaharului in bobul de strugure (maturitatea deplina), curba este descendenta; vorbim acum despre supramaturare.

Astfel, o recolta culeasa in parga, va da un vin cu aciditate mare si un continut scazut de alcool, in timp ce una culeasa la supramaturare va fi marcata de pierderi cantitative si va rezulta intr-un vin mai alcoolizat.
Exista, intr-adevar, situatii in care strugurii sunt lasati in mod deliberat pe butuc mai mult timp pentru a fi culesi tarziu – soiurile cultivate in podgorii mari, care sunt cu siguranta exceptii. Pentru vinurile obisnuite, cheia calitatii o reprezinta stabilirea cu precizie a intervalului in care strugurele se afla in etapa de maturare.

Cum alegem momentul prielnic pentru recoltarea strugurilor

Literatura de specialitate are recomandari specifice pentru cantitatea de zahar din struguri necesara obtinerii tariei alcoolice dorite si pentru stabilirea momentului oportun de recoltare:

• pentru un vin de masa cu o tarie alcoolica de cca. 8.5%, un continut de zahar de minim 145 g/l
• pentru vinurile de calitate superioara, cu indicatie geografica recunoscuta (DOC-iG) cu o tarie alcoolica de minim 10,5%, un continut de zahar de 179 g/l
• pentru vinurile cu denumire de origine controlata din struguri culesi la maturitate deplina (DOC-CMD) cu o tarie alcoolica de minim 11%, un continut de zahar de 187 g/l
• pentru vinurile cu denumire de origine controlata din struguri culesi tarziu (DOC-Ct), un continut de zahar de minim 213 g/l pentru vinurile rosii seci si minim 220 g/l pentru alte sortimente
• in cazul vinurilor cu denumire de origine controlata culesi la innobilarea boabelor – cu atac de mucegai nobil sau din boabe stafidite (DOC-CiB), un continut de zahar de minim 240 g/l

Un aspect foarte important: daca detineti o suprafata mare de vie si estimati ca recoltarea va dura mai mult, e necesar sa incepeti culesul inainte ca strugurii sa atinga maturitatea deplina.

Va oferim un exemplu ilustrativ:

Doriti sa obtineti un vin cu alcool 12% vol. Pentru aceasta, strugurii trebuie sa contina cca. 205 g zahar/litru. Estimati ca veti culege via timp de 24 de zile.

Pentru a obtine un vin bun, veti incepe culesul cu 12 zile inainte ca strugurii sa ajunga la maturitate (la aproximativ 170 g zahar/litru) si il veti prelungi cu 12 zile dupa varful de maturare.

Prin corelarea vinurilor din aceste etape, veti obtine produsul final potrivit.

Cum ne pregatim pentru recoltarea strugurilor – de ce instrumente avem nevoie

Daca mai devreme am aflat cand trebuie culesi strugurii, acum urmeaza sa discutam si cum se culeg strugurii in mod corect.

Am vazut care sunt valorile recomandate ale zaharului in functie de tipul de vin. Cum putem masura corect pentru a anticipa perioada de cules?

Vom corela evolutia acumularii de glucide cu masa a 1000 de boabe de strugure, urmarind momentul in care curba acumularii de zahar atinge nivelul maxim, specific fiecarui soi.

Vom avea nevoie de instrumente de masura specializate: un mustimetru, (densimetru) si/sau un refractometru.

Aceste ustensile de laborator sunt precise si permit o abordare stiintifica, cu rezultate care nu lasa loc de echivoc, spre deosebire de metodele traditionale de apreciere a gradului de coacere al strugurilor.

• Mustimetrul este un densimetru special pentru determinarea continutului de zahar dintr-un litru de must sau a alcoolemiei potentiale a vinului ce va fi obtinut. Acesta se utilizeaza impreuna cu un pahar cilindric inalt din sticla transparenta, in care mustimetrul sa poata pluti liber, fara sa atinga fundul sau peretii vasului si sa permita citirea clara a rezultatului. Instrumentul se introduce in mustul limpezit si dupa ce este in echilibru, se citeste gradatia de la nivelul lichidului.
• Refractometrul determina de asemenea procentul din zahar din must, insa foloseste o alta metoda: indicele de refractie al lichidului. Pentru obtinerea unor masuratori corecte si a preintampina erorile, se va folosi doar must limpede, pastrat la loc racoros si se va evita mustul intrat deja in fermentatie. Atentie! Mustul intra in fermentatie la scurt timp dupa zdrobire – daca doriti sa folositi refractometrul, asigurati-va ca mustul e limpezit la rece.

Pentru a obtine mustul destinat masurarii, culegeti boabe din acelasi soi din tufe diferite (aflate la cel putin 20 de butuci distanta/hectar).

Este indicat sa alegeti si boabe mai coapte, atat sanatoase cat si deteriorate (daca este cazul). Evitati sa culegeti struguri intregi, luati mai bine portiuni de la cat mai multi ciorchini diferiti.

Aceste detalii au rolul de a va asigura ca ati cules un esantion reprezentativ pentru cultura dumneavoastrasi ca rezultatele masuratorii vor fi corecte. Recoltati aproximativ 1.5 – 2 kg de struguri pentru a obtine 1 litru de must si striviti-i cu ajutorul unui zdrobitor.

Aceste analize rebuie reluate la fiecare 2-3 zile in etapa de de maturare a strugurilor, pana in momentul in care constatati ca valorile zaharului sunt cele recomandate mai sus.

Care este tehnica corecta de recoltare a strugurilor si cum vom realiza transportul recoltei

Este important sa retinem ca indiferent cat de mare este productia de struguri, odata ce strugurii au ajuns la maturitate, recoltarea lor se va face in etape, in functie de:

• soi (nu vom amesteca soiuri diferite; recoltati strugurii rosii si albi in zile/ture diferite);
• sortimentul de vin pe care il producem;
• starea de sanatate a strugurilor (vom folosi pentru vinificatie doar struguri sanatosi, care nu prezinta urme de boli sau reziduuri de pesticide);
• prognoza meteo (o vreme rece si umeda grabeste deprecierea strugurilor deja afectati si poate afecta drastic productia)

Strugurii se depreciaza repede; de aceea, se vor prelucra imediat. Tineti cont de acest aspect cand planificati transportul de la vie la crama!

Ca sa culegeti cat mai repede si mai eficient, este recomandat sa organizati echipe de cate doi culegatori pe fiecare rand. Incepeti culesul de dimineata, dupa rasaritul soarelui.

Acestia vor taia pedunculul cu ajutorul unui briceag sau cutit bine ascutit, pentru a nu fi nevoie sa smulga sau sa bruscheze ciorchinele si sa piarda din boabe. E indicat sa se culeaga strugurii din partea de jos spre partea superioara a tufei.

Strugurii vor fi asezati cu grija in galeti de plastic, cosuri sau lazi asezate la loc ferit de soare, care vor fi apoi descarcate in vase mai mari, aflate la capatul randului.

Evitati manevrele care pot duce la zdrobirea stugurilor in vasele de depozitare, pentru a nu declansa procesul ireversibil de oxidare.

Pont: incepeti culesul de la mijlocul randului si veti pierde mai putin timp cu descarcarea strugurilor la capat de rand.

Transportul si zdrobirea strugurilor se va face in aceeasi zi. In cazul in care recolta este depreciata (struguri mucegaiti), va recomandam sa administrati in vasele de transport in care se afla strugurii o solutie de sO2 (cca. 15-20% din cantitatea totala folosita la vinificare).

Inainte de a incepe recoltarea, nu uitati sa pregatiti butoaiele pentru vinificatie! Vasele noi din lemn vor trece prin procesul de detanizare, iar cele folosite, vor fi evaluate. Daca se prezinta intr-o stare buna, vor fi spalate in doua-trei ape, zvantate si apoi dezinfectate cu afumate cu fitile sau inele sulf. Daca au defecte (miros neplacut, depuneri), se vor utiliza detergenti speciali. Pentru butoaiele din polietilena sau din inox este suficienta clatirea cu apa.

Prin urmare, pentru a ne bucura de un pahar vin bun din productia proprie, nu putem vorbi de perioade optime din punct de vedere calendaristic, ci doar de momentul in care strugurii ating maturitatea deplina si dobandesc cantitatea potrivita de zahar.

Recomandarea Loredo pentru un vin cu o tarie alcoolica de 11-12%, sa masurati cu ajutorul instrumentelor potrivite cantitatea de zahar si sa initiati recoltarea la 190-220 g/litru de must.

Pentru mai multe informatii despre cand si cum se culeg strugurii pentru recolta, putem vizita si magazinul nostru online Fermier.ro.
Astfel veti vinifica corect si nu va fi necesar sa interveniti ulterior pentru corectie sau stabilizare.

Recolta bogata!